„O imagine simbolică pentru perioada comunistă este blocul de beton, loc de întâlnire a spirtului gregar şi al tuturor spaimelor trezite de revelaţia fiecăruia dintre locuitorii blocului că nu e egal cu celălalt. Amintirea blocului de beton e legată de generaţia decreţeilor, a celor născuţi din refuzul avorturilor, dar şi a celor care şi-au trăit copilăria cu cheia la gât. O cheie ce a deschis „cutia pandorei” şi a multiplicat evadarea din „visul comunist”. Serialitatea betonului este serialitatea spiritului egalitarist propus de şablaonele vizuale ale comunismului în România: Casa Scânteii, statuia lui Lenin, Casa Poporului. În faţa marelui monument de beton, clasa munictoare era sedusă să experimenteze revoluţia până la ultimele ei consecinţe: lumpen-proletariatul şi înfometarea sub toate formele fizice şi spirituale. Betonul este şablonul comunist care schimbă semantica locuirii cu cea a înlocuirii. Pseudo-arhitectura acestei epoci pariază cu grandilocvenţă pe uniformizare şi pe golirea spaţiului de orice conţinut de confort şi estetică. Spaţiul devine un magazin de stivuit cât mai mulţi muncitori, cât mai multe suflete. Din el se va naşte eroul socialist care va shimba destine şi istorii!Florin Tomescu abordează tema betonului ca un răspuns în oglindă la serialitatea consumeristă şi la multiplicarea kitsch-ului din „societatea cunoaşterii”. Propunerea sa (ne) pune pe gânduri: viaţa şi arta bat orice concept de organizare serială a lumii.” Dan Mircea Cipariu
« proiect 1990 • Florin B. Tomescu
