Ce înseamnă să fii în două locuri în același timp? Să fii în prezent, în lumea imediată, dar să fii cu gândul îndreptat spre trecut. Același lucru evocă lucrările lui Alexandru Rădvan. Puternic ancorate în dimensiunea mitologică, dar de o materialitate fățișă a prezentului.
Memoria este dezvăluită pentru a coexista perfect cu realitatea. Cu toate acestea, lucrările ascund un adevăr nerostit, pe care îl simțim prezent, dar nu ni-l putem exprima. Acesta este un secret pe care nici artistul nu-l spune cu voce tare: trupul este cel mai frumos lucru pe care îl poți reprezenta imediat, dar lucrările lui Rădvan nu sunt o paradă a cărnii, a materialității umane voluptoase și vulnerabile.
Mai degrabă o radiografie a umanității de la începuturi și până în momentul actual. Trupul uman, atât de imperfect în defectele lui, este îmbrăcat în haina eroului precaut.
Nu trebuie să privim prea mult o lucrare de-a lui Alexandru Rădvan pentru a găsi mereu ceva ascuns. În unele dintre lucrări, totul pare a fi ascuns descifrării imediate. În altele, fantezia nu este deloc un loc drăguț, ci mai degrabă înfricoșător.
Reflexia în apă a lui „Narcis” este reprezentarea unei vieți duble, este o oglindă, o fantezie a necunoscutului. Rădvan alege titluri simbolice, care suprapun straturi de semnificații ascunse versus înțelesuri antagonice. “May We Live in Interesting Times”? Se prea poate, deși imaginea spune exact contrariul.
Dincolo de imaginea plăcută, ne întâmpină “The Rite of Spring”, care erupe și evocă un ritual al conectării simțurilor, o juxtapunere a simbolurilor.
Nu vă lăsați păcăliți de strălucirea și veselia culorilor! În spatele acestei imagini trăiește o lume stratificată a imaginației artistului, în care obiecte disparate coexistă și se înfruntă unul pe celălalt. Spațiul devine elastic, iar privitorul este provocat să urmeze această mișcare iluzorie.
În vechime Supranaturalul făcea parte din natura lucrurilor, separarea între sacru și profan nu exista. Acest fapt îl subliniază și Rădvan atunci când ne propune o „Mamă a tuturor lucrurilor”.
O consecință a dezvoltării civilizației este degradarea omului și decăderea din acest statut. Viața devine adesea o formă trivială, nesemnificativă, frivolă și fără conținut.
Adevărul este însă că, pentru a vedea într-adevăr nu trebuie să înțelegi totul. Cel mai important este să fii capabil să privești din afară înăuntru, așa cum ne provoacă de fiecare dată și Alexandru Rădvan.
Adevărul, scopul și esența vieții, pe care toată lumea pare să îl caute, ar putea fi dezvăluit numai dacă cineva este gata să se întoarcă la simplitatea oferită de natură și să privească mai adânc, dincolo de suprafață și de tot ceea ce este vizibil și plăcut ochiului. În aceeași cheie sunt construite și autoportretele artistului „Selfportrait in the Beginning of History” și „Selfportrait in the Beginning of Time”.
Frumusețea, serenitatea? Lucrările lui Rădvan nu par să caute aceste lucruri.
Cu toate acestea, cele două sunt pe urmele lui.
Arhitect Attila Kim
Cu sprijnul Anaid Art Gallery
Foto credit: ARCUB
