Epoca digitalizării întârzie periculos de mult în România. Procesul de simplificare a birocrației se află la nivelul promisiunilor și al veșnicelor planuri. Pentru ochii celor obișnuiți cu normalitatea fonturilor prietenoase ale mediului online, accesul la informația oficială se dovedește un adevărat coșmar de mii și mii de pagini mărunt scrise prin care nu poate străbate nici un motor de căutare. Rinocerul lui Cristian Răduță cară abătut povara descentralizării centralizate, a cererilor noastre pe o coală A4, pretinse de atâtea zeci de ori cu amabilitate de funcționarii publici, a formularelor în continuă schimbare și actualizare, a deciziilor definitive până la anulare, a legilor implementate isteț și a ordonanțelor care schimbă implementările.
Cristian Răduță (n. 1982) are un discurs artistic susținut prin unitatea sa estetică. După doi ani petrecuți prin bursa „Vasile Pârvan” la Roma, artistul decide să se întoarcă în România pentru a-și continua cariera academică și doctoratul. Lucrările sale se regăsesc în colecția Muzeului Național de Artă Contemporană din București și la The Canadian Clay and Glass Museum din Waterloo, precum și în colecții private.
„Proiect 1990” marchează o serie de evenimente care au ca scop amplasarea unor lucrări de artă contemporană temporare pe soclul din Piaţa Presei, rămas liber încă din 1990. Iniţiatorul „Proiect 1990” este Ioana Ciocan, asist. dr. în cadrul Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti, iar lucrarea lui Cristian Răduță este cea de-a treisprezecea lucrare expusă în cadrul „Proiect 1990” de la demararea acestuia în ianuarie 2010.