Sculpturi din întâmplare
ISBN: 978-973-50-7456-2, Humanitas, 2022
Bucureștiul este plin de sculpturi, instalații și compoziții de o rară calitate artistică, dar nici una dintre miile de lucrări de artă contemporană accidentală nu este semnată de vreun reprezentant de seamă al artei plastice contemporane. Și nu sunt plănuite, nu au trecut prin comisii, nu au fost jurizate sau bugetate. Sunt accidente artistice cu un unic autor comun – bucureștenii. În ele se reflectă starea unui oraș cârpit cu multe straturi de asfalt, un oraș unde nici o bordură sau țeavă nu sunt la fel, unde se trag marcaje pietonale verticale peste cele orizontale, tuburi pentru instalația electrică ies alandala din asfalt, și lucrările nu se termină niciodată.
Am făcut prima fotografie pe 18 aprilie 2014 și ultima pe 1 decembrie 2021.
Proiect 1990. Program de arta in spatiul public 2010-2014
În paginile volumul Proiect 1990 veţi regăsi cele 20 de lucrări de artă contemporană, care timp de patru ani au ocupat pe rând soclul din Piaţa Presei Libere din Bucureşti. Rămas liber după îndepărtarea statuii lui V.I. Lenin încă din 1990, soclul din fosta Piaţă a Scânteii a găzduit lucrările unor artişti precum Andrei Ciubotaru, Mihai Balko, Bogdan Raţa, Ileana Oancea, Virgil Scripcariu, Aurel Tar sau Mihai Zgondoiu. Fiecare proiect inclus în volum este documentat fotografic şi este însoţit de un comentariu semnat de critici de artă, jurnalişti, artişti sau curatori. Printre aceştia îi regăsim pe Magda Cârneci, Luiza Vasiliu, Cristian Neagoe, Vlad Ursulean, Dan Perjovschi, Cosmin Năsui sau Dan Popescu.
Proiect 1990 a fost inițiat în ianuarie 2010 prin amplasarea unei replici a statuii lui V. I. Lenin de Boris Caragea, intitulată Ciocan vs. Ulyanov pe soclul din Piața Presei Libere din București. Artiștii invitați apoi de Ioana Ciocan să expună în Proiect 1990 au reușit, în peste patru ani de zile, să creeze o nouă identitate a soclului lui Lenin. Atitudinea lor a fost uneori ironică în fața autorităților – Rechinii roșii, alteori tristă – a se vedea Visul Românesc, dar întotdeauna critică.
Prefaţa volumului este semnată de Marilena Preda Sânc.
”a+b”, de Ana Bănică, Selecție și texte de Ioana Ciocan
Vellant, 2016
Reproduceri ale desenelor Anei Banică din expoziția „Doi: Ana Banică” de la Muzeul Național de Artă Contemporană (15 octombrie – 15 noiembrie 2015), curator Ioana Ciocan parte din proiectul „Din dragoste. Fapte morale”.
Transformation. Romanian Sculpture 25 Years After the Revolution
ISBN: 6068642097, 9786068642093, Vellant, 2014
The Romanian Revolution of 1989 took the dictator by surprise. On December 21st 1989, masses had gathered in front of the Central Committee building in Bucharest where Ceaușescu was holding a speech condemning the uprising in Timișoara. As it turned out it was the last time the dictator addressed the people – the crowd started to boo him. One can hear his dismay, and that of his wife Elena, in The Last Speech by Andreea Dobrin; he is in shock, he cannot believe that the country no longer worships him – especially since he had managed to establish a powerful following that had idolized him for almost three decades. The couple fleeing in the Dauphin helicopter while the thousands of people are shouting “Down with Ceaușescu!” on December 21st 1989; it represents the crucial moment when the power shifted from Ceaușescu to
the people: the moment of change. Elena and Nicolae Ceaușescu were executed on December 25th after a brief and questionable trial. The books, magazines and newspapers published during Ceaușescu’s regime used to mention how his self-fashioned Golden Age would last millennia. What was actually left were orphans, a population ruled by fear, whose freedom of speech had been drastically curtailed, a national history written especially for and by the Party and megalomaniac constructions.
The Golden Age exists no more.