În 1960 o statuie de şase metri înălţime a lui Lenin aparţinându-i lui Boris Caragea a fost amplasată în Piaţa Presei Libere din Bucureşti. Statuia din bronz de proporţii monolitice prezida drăgăstos peste ceea ce se numea atunci Piaţa Scânteii. După Revoluţia Română din 1989 statuia lui Lenin a fost mutată (în martie 1990) în diverse locuri prin Bucureşti. Nimeni nu o dorea, ea simbolizând o plagă cu care nimeni nu dorea să se asocieze. Soclul din granit a rămas gol. Regimurile debarcate, statuile culcate la pământ şi distrugerea simbolurilor au făcut întotdeauna parte din procesul de igienizare a naţiunilor. Pentru România, goliciunea soclului, absenţa liderului sovietic, era esenţială în anii 90. Absenţa sa era încărcată de semnificaţie: dictatorul comunist Ceauşescu dispăruse pentru totdeauna. Transformarea soclului într-un spaţiu expoziţional temporar prin intermediul Proiect 1990, în cadrul căruia tinerii artişti puteau protesta într-o manieră artistică împotriva problemelor noastre sociale şi politice curente, reprezenta libertatea. Însă socul este ameninţat de posibila demolare. Vreme de mai bine de trei ani (am început Proiect 1990 în ianuarie 2010) mi s-a spus că soclul va fi demolat şi că îi va lua locul o sculptură de 28 metri înălţime. În perspectiva posibilei demolări a soclului, José Antonio Vega Macotela şi Chantal Peñalosa Navarro s-au hotărât să îi documenteze atent viitoarea absenţă.
O selecţie a expoziţiilor recente ale lui José Antonio Vega Macotela: Bienala de la Istanbul (2013); Manifesta 9 (2013); Second New Museum Triennial, NY (2012); Bienala de Artă Contemporană de la Göteborg (2011); Galeria Joan Prats, Barcelona, Spania (2011); Stedelijk Museum Bureau Amsterdam (2011); Honor Fraser Gallery, Los Angeles (USA) (2011); A 29a Bienală de la Sao Paolo (2010); A Treia Bienală a Artei Tinere de la Moscova (2010).
O selecţie a expoziţiilor recente ale lui Chantal Peñalosa Navarro: XVIII Bienal Plástica de Baja California (2011), Tijuana, MX; Sala de Arte Álvaro Blancarte, Tijuana, MX; Museo Emilio Bacardi Moreau Santiago de Cuba, CU (2008).
Proiect susținut de Fundația cultural umanitară Om bogat, om sărac-OBOS, și realizat cu sprijinul Ambasadei Mexicului în România, Eco Supreme, Pro-Mac-Modfloor, Restaurantul El Torito Parteneri: modernism.ro, ArtClue, Hungry, Radio România Cultural, Revista Arta
