A concrete artwork

„…În altă ordine de idei, de curând s-a organizat 150 de ani de UNArte, un eveniment destul de festiv. Și s-a organizat o expoziție curatoriată de Cezar Atodiresei, decanul Facultății de Arte Plastice, și trebuia să aducem o lucrare la Sala Dalles. Le-am explicat că eu nu aduc o lucrare și o pun pe perete, pentru că eu nu funcționez așa.  Și a rămas că, în momentul în care expoziția e panotată la Sala Dalles, o vad si apoi am o mică intervenție pe perete. Au fost nenumărată neînțelegeri la această intervenție a mea, în final am așteptat cuminte să se panoteze expoziția, s-a panotat, m-am dus în spațiu și lângă mine era domnul decan cu alți colegi alături. Am venit să fac intervenția. Decanul îmi spune „păi, cum, că la această expoziție se muncește din luna februarie, e panotată și nu mai puteți face nimic în plus”. Și, zic că nu fac nimic, în cele din urmă asta era ideea, să vad și doar să trag o concluzie, să scriu un text. Dar un alt coleg, care era alături, spune „…dar las-o, Cezare, să facă textul…”, și întreabă, apoi, „…dar cât de mare e textul?…”, cinci centimetri, îi spun. „…a, las-o, Cezare, la 5 centimetri e simplu, nu-i nicio problemă…” Și, decanul continuă, „…păi, se poate să murdărim pereții, să scriem pe ei? Aici sunt doar lucrari concrete…” Și, atunci, am mulțumit și am plecat. În concluzie, am făcut un stencil și am făcut o lucrare pe care am expus-o ca Bansky, am lăsat-o pe perete, mie practic fiindu-mi refuzată prezența.” citat extras din interviul http://www.unrestbucharest.com/ioana-ciocan

Comments are closed.